Cu un veac în urmă, Republica Franceză, la propunerea Ministerului Instrucțiunii Publice și Artelor Frumoase, îi conferea lui Mihai Codreanu, la 1 martie 1921, Ordinul Palmelor Academice în grad de ofițer.
Distincția venea ca o recompensă pentru activitatea profesorului și directorului Teatrului Național din Iași, desfășurată timp de două decenii, de promovare a literaturii franceze. Încă din primul an al secolului al XX-lea, după câteva tălmăciri din lirica lui Charles Baudelaire publicate în gazete ieșene, Codreanu debutează ca traducător de piese de teatru francez versificat.
În toamna anului 1901, drama Martira de Jean Richepin vede lumina tiparului în versiunea lui Mihai Codreanu, iar pe 22 octombrie, același an, la Naționalul ieșean se juca traducerea, cu o distribuție de actori remarcabili: State Dragomir, Vlad Cuzinski, Aglae Pruteanu. După doi ani, o altă traducere în versuri atrage atenția criticilor vremii – Prințesa îndepărtată de Edmond Rostand – piesă pusă în scenă, cu mare succes, tot la Teatrul Național, în 1905.
A treia și ultima traducere din teatrul francez i-a creat lui Codreanu ceva probleme dar, în compensație, l-a ridicat pe culmile gloriei. Din cauza vicisitudinilor vremurilor trăite (Primul Război Mondial și degradarea galopantă a vederii poetului) traducerea comediei eroice Cyrano de Bergerac de Edmond Rostand s-a întins pe o perioadă mai lungă de timp, fiind tipărită în anul 1920. Elogiile primite din partea criticilor, premiul câștigat de la Direcția Generală a Teatrelor din România (pentru cea mai bună traducere) și succesul de care s-a bucurat pe scenele țării l-au impus pe Mihai Codreanu ca maestru al versificației. Într-o scrisoare, autorul tragicomediei a mulțumit traducătorului și l-a felicitat pentru măiestria și muzicalitatea versurilor, precizând că varianta în limba română sună, parcă, mai bine decât în limba franceză.
Interesul și atașamentul față de literatura franceză, precum și promovarea francofoniei i-au adus scriitorului Mihai Codreanu recunoaștere internațională.
Ordinul Palmelor Academice este un ordin național civil al statului francez, instituit de împăratul Napoleon I la 17 martie 1808, ce răsplătește activitatea personalităților lumii culturale (academicieni, profesori, oameni de știință) care au trecut de 35 de ani. Din 1866, ordinul răsplătește inclusiv contribuțiile străinilor la expansiunea culturii franceze în întreaga lume.
Muzeograf Beatrice Panțiru (Muzeul „Mihai Codreanu”)
