Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul

„Viața Sfântului Ioan Botezătorul ne este cunoscută în toată simplicitatea și rigoarea ei. Moartea lui, timpurie, constituie o dovadă a ceea ce istoricilor contemporani și ilustrului nostru compatriot Mircea Eliade în special le place a numi absurditatea istoriei” (Nicolae Steinhardt)

Sfântul Ioan Botezătorul este una din figurile importante ale lumii creștine și islamice fiind recunoscut ca Înaintemergătorul Mântuitorului. Părinții săi au fost rabinul Zaharia și Elisabeta, verișoara Sfintei Fecioare Maria; s-a născut în cetatea Orini, iar venirea sa pe lume a fost vestită de Arhanghelul Gabriel. Până la vârsta de 30 de ani a dus o viață retrasă, în post și rugăciune, după care a început să predice și să boteze, propovăduind venirea Mântuitorului. Botezând pe Iisus din Nazaret în apele Iordanului, Ioan Botezătorul L-a recunoscut ca Mesia și Fiu al lui Dumnezeu.

În decursul vieții nu a ezitat a mustra fărădelegile, în special pe cele de la Curtea lui Irod – fiul lui Irod cel Mare – cel care, după ce inițial îl întemnițase pe Sfântul Ioan, la ospățul prilejuit de sărbătorirea zilei sale de naștere, s-a lăsat păcălit de Irodiada, cumnata sa, cu care viețuia în mod nelegiuit, și a poruncit decapitarea proorocului.

Referindu-se la Sfântul Ioan Botezătorul, Nicolae Steinhardt spunea: „Ioan Botezătorul ne este îndeobşte cunoscut pentru marea sfințenie a vieții sale. I se spune înger în trup sau om îngeresc, de cât de aspră i-a fost viața în pustie și de cât de intransigentă asceza”. El se hrănea numai cu lăcuste și miere sălbatică și este recunoscut după haina din păr de cămilă pe care o îmbrăca, încinsă împrejurul mijlocului cu o curea din piele.

Lucrarea de artă plastică evocând martiriul Sfântului Ioan Botezătorul, aflată în patrimoniul Muzeului Național al Literaturii Române Iași, este semnată de G. Ulinescu. Datată „1876 decembrie 23”, lucrarea impresionează prin adâncimea și contrastul obținute prin alăturarea tonurilor închise și a palorii chipului Sfântului Ioan Botezătorul, amplificată prin aureola ce subliniază sfințenia vieții celui care a avut rolul de a-i pregăti pe oameni pentru venirea Mântuitorului și de a-L descoperi lumii drept Mesia și Fiu al lui Dumnezeu.

Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul se celebrează în fiecare an pe 29 august, fiind ultima sărbătoare din Anul bisericesc ortodox, care începe pe 1 septembrie. În afară de această zi, calendarul ortodox îl mai prăznuiește de încă cinci ori în decursul anului: 23 septembrie – Zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul, 7 ianuarie – Soborul Sfântului Prooroc, Înaintemergătorului și Botezătorului Ioan (a doua zi după Teofanie, 6 ianuarie), 24 februarie – Întâia și a doua aflare a Capului Înaintemergătorului și Botezătorului Ioan, 25 mai – A treia aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul, 24 iunie – Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, sărbătoare care în popor poartă numele de Sânziene sau Drăgaica.

Muzeograf Andreea Tacu (Compartiment Evidență și clasare bunuri culturale)