„Vă mulțumesc tuturor! Vă mulțumesc din suflet, cu adâncă emoție pentru zâmbetul cald și pentru cuvintele bune cu care m-ați întâmpinat!” își începea discursul, la 25 februarie 1964, Otilia Cazimir, pe scena Casei de Cultură a Tineretului din Iași. Drept recunoaștere a meritelor sale, a valorii artistice, avea să fie sărbătorită la 70 de ani de către Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
Fire emotivă, Otilia Cazimir a resimțit puternic pregătirile dinaintea evenimentului, cerându-i-se redactarea unei liste cu volumele apărute de la debut până atunci, și volumele în lucru, pe lângă acordarea a multiple interviuri. „Au scos sufletul din mine, toți cu «sărbătorirea». Cine n-a venit să-mi ceară documentări, informații, material? Am dat, am dat… A trebuit să-mi fac rochie, să-mi comand pantofi și să-mi dau la reparat mantoul, care spânzura pe mine ca un anteriu de popă de țară!”
Distincția i-a fost oferită de rectorul Universității „Alexandru Ioan Cuza”, prof. univ. dr. Ion Creangă, matematician. Din partea familiei, alături de poetă, au participat Puiu Simionescu (procuror, fost deținut politic) și Alice Groholschi, medic. Poeta și-a exprimat recunoștința față de părinți, față de George Topîrceanu, numind apoi prieteni vechi și noi, de la Demostene Botez, N.I. Popa, Constantin Ciopraga, Al. Husar, Eusebiu Camilar, la Lucian Dumbravă, Claudiu Paradaiser, Ioanid Romanescu, Nina Cassian.
Muzeograf Indira Spataru (Muzeul „Otilia Cazimir”)
