Credit foto: Iulian Pruteanu-Isăcescu
În patrimoniul Muzeului Național al Literaturii Române Iași se află un exemplar din Biblia de la București (1688), dăruit de domnul Țării Românești, Constantin Brâncoveanu, rudei sale, paharnicul moldovean Vasile Cantacuzino.
Biblia de la București, „cel mai însemnat monument al literaturii religioase la români” (A.D. Xenopol), este prima traducere integrală în limba română a Bibliei. A fost tipărită la București, în 1688, sub patronajul domnului Șerban Cantacuzino, care a murit înainte de a vedea Biblia tipărită. Nepotul de soră al defunctului principe, noul domn al Țării Românești, Constantin Brâncoveanu, și-a asociat numele acestei întreprinderi: „Și întru zilele Măriei Sale s-au săvârșit acest Dumnezăiesc lucru. Carele și toată cheltuiala cea de săvârșit o au rădicat”. Frații Radu și Șerban Greceanu au asigurat traducerea din limba greacă, ajutați de marele stolnic Constantin Cantacuzino, fratele domnului Șerban Cantacuzino, cărturar renumit în epocă, de arhiepiscopul grec Gherman din Nissa Capadociei şi de Mitrofan, fostul episcop al Huşilor, conducătorul tipografiei domnești din București. Au fost folosite ca surse: Septuaginta, tipărită la Frankfurt pe Main în 1597, Vechiul Testament, tradus de marele spătar Nicolae Milescu (text revizuit de Dosoftei, episcopul de Roman, viitorul Mitropolit al Moldovei) și Noul Testament, tradus de Mitropolitul Simion Ştefan (Alba Iulia, 1648).
Vasile Cantacuzino (1660-1704), din ramura moldovenească a Cantacuzinilor, era fiul marelui vistiernic Toderașcu Cantacuzino și al Saftei Boul, nepoată de fiică a domnului Ștefan Tomșa. Vasile Cantacuzino a fost căsătorit cu Ecaterina, fiica lui Vasile Ceauru, fratele domnului Gheorghe Ștefan. Implicat în viața politică a Țării Moldovei, și prin alianțele matrimoniale, înrudit cu Costăcheștii și Mironeștii, la urcarea pe tronul Țării Moldovei a lui Antioh Cantemir, s-a văzut nevoit să fugă și să găsească refugiu la curtea lui Constantin Brâncoveanu, unde a stat mai mulți ani (1695-1700). Rămas văduv și fără urmași, fostul paharnic al doilea (1689), mare spătar (1693-1695) și mare vornic al Țării de Sus (1701-1702), spre sfârșitul vieții, s-a călugărit sub numele de Varlaam (cf. Mihai-Bogdan Atanasiu, Din lumea cronicarului Ion Neculce, Iași, 2015).
Biblia de la București a fost dăruită de Constantin Brâncoveanu, domnul Țării Românești, paharnicului Vasile Cantacuzino, la 1691/1692, cel mai probabil într-una din vizitele celui din urmă la rudele sale muntene, cei doi fiind veri de gradul al II-lea, ambii descendenți ai marelui vistiernic Andronic Cantacuzino, fiul lui Mihail Cantacuzino (zis Șeitanoglu), executat de turci la 3 martie 1578.
Iulian Pruteanu-Isăcescu (Șef Birou programe culturale)
