Inițiativa cinstirii lui Vasile Alecsandri prin ridicarea unei statui în fosta capitală a Moldovei i-a aparținut lui Vasile Pogor, primar al orașului Iași în anul trecerii în eternitate a bardului de la Mircești. Propunerea înălțării unei „statui de bronz în acest oraș, vechea Capitală a Moldovei, unde poetul a cântat cele întâi doine, unde patriotul a lucrat pentru unirea țărilor surori și pentru dobândirea libertăților cetățenești”, a fost acceptată de Consiliul orașului Iași precum și de Ministerul de interne, fiind deschise 1000 de liste de subscripții publice pentru a strânge fondurile necesare. După treisprezece ani de stăruințe și încercări, s-a reușit semnarea contractului pentru realizarea monumentului cu sculptorul Wladimir C. Hegel, pentru suma de 30.000 lei.

Inaugurarea monumentului închinat lui Vasile Alecsandri a avut loc pe 15 octombrie 1906. Cu această ocazie, au fost bătute diferite medalii, cea aprobată și comandată de Primăria orașului fiind realizată de Nicolae Sternberg din Iași. Acesta mai bătuse, printre altele, medaliile concursurilor de agricultură din 1881, 1882 și 1883, medalia inaugurării statuii lui Miron Costin (1888), a Institutelor Unite (1891) și a inaugurării Teatrului Național (1896)[1].

Conform procesului-verbal încheiat în luna septembrie 1906[2] de Primăria Iași, aceasta a comandat atunci 63 de medalii pentru a fi oferite participanților la festivități, în valoare totală de 1187 lei, după cum urmează: una din aur în cutie elegantă cu Coroană Regală, una din argint în cutie elegantă cu Coroană Regală, unsprezece de argint în cutii bune și cincizeci din bronz.

Medaliile din aur și argint au fost înmânate Reginei Elisabeta și respectiv, Principesei Maria.[3] Medalii de argint în cutii simple au fost oferite mai multor miniștri, Î.P.S.S. Mitropolitul Moldovei, Academiei Române. Medalii din bronz au fost oferite Liceului internat din Iași, Societății de medici și naturaliști, lui N. Gane, A.D. Xenopol, N. Culianu, C. Langa, Th. Burada. Soția poetului, Paulina Alecsandri și fiica acestuia, Maria Bogdan, au primit, de asemenea, medalii din bronz[4]. Răspunzând scrisorii adresate de Primăria Iași cu ocazia trimiterii medaliei, Paulina Alecsandri mărturisea:

„Vă asigur că o voi păstra în amintirea soțului meu, precum și a zilei de 15 octombrie 1906, care a fost una dintre cele mai frumoase sărbători din viața mea și a neamului românesc.

Vă mulțumesc cu această ocazie Domniei-Voastre și întregului comitet pentru munca de 16 ani depusă în realizarea operei, care va rămâne pentru viitor un viu exemplu de datorie către Patrie”[5].

Medalia realizată de N. Sternberg se găsește în patrimoniul Muzeului Național al Literaturii Române Iași – Colecția „Istoria teatrului românesc” în varianta din bronz. Modelul include pe avers portretul poetului, profil dreapta, având la bază două ramuri, una de laur, simbol al gloriei dobândite prin poezie, și una de stejar, simbol al tăriei, și inscripția semicirculară „V. ALECSANDRI 1821-1890”. Pe revers, reprezentarea statuii realizate de sculptorul Wladimir Hegel are la baza soclului cuvintele scrise de Regina Elisabeta în albumul tipărit cu ocazia inaugurării statuii: „În cupa lui de aur El bea numai lumină. / Elisaveta”. Sub pergamentul cu această însemnare este reprezentată cupa de la Montpellier ce i-a fost înmânată poetului, în 1879, la propunerea lui Frédéric Mistral, pentru poezia Cântecul gintei latine, înconjurată de raze. Statuia lui Vasile Alecsandri este încadrată de legenda circulară: „STATUA MARELUI POET RIDICATĂ ÎN IAȘI OCTOMBRIE 1906”.

Muzeograf Andreea Tacu (Compartiment Evidență și clasare bunuri culturale)

[1] Andone Cumpătescu, Frații Șaraga, Nicolae Sternberg, Celesti Fabio și creația medalistică ieșeană la sfârșitul sec. al XIX-lea și începutul sec. al XX-lea, 
în „Colecționarul român”, nr. 4, 2006, p. 17-18.
[2] SJANIS, Primăria Municipiului Iași, dos. nr. 389/1905, f. 86.
[3] Ibidem, dos. nr. 237/1900, vol. III, f. 717.
[4] Ibidem.
[5] Ibidem, f. 682.