În urmă cu 40 de zile, stră-strănepoata lui Constantin Negruzzi, Dana Konya-Petrișor (20 iulie 1937 – 16 martie 2021), a plecat din această lume. Apropiată de colectivul Muzeului Național al Literaturii Române Iași, ei îi datorăm Muzeul „Constantin Negruzzi” de la Hermeziu (comuna Trifești), inaugurat în anul 1995, pentru care a donat numeroase obiecte, fotografii și documente de familie.
La comemorarea celor 100 de ani de la moartea lui Constantin Negruzzi din 1968, eveniment plasat sub egida UNESCO, a fost la Hermeziu, după o interdicție de 20 de ani: „După cum ştie toată lumea, 1968 a fost un an plin de evenimente şi de schimbări. În Franţa, în ciuda nebuniei de pe străzi, Generalul de Gaulle a hotărât să viziteze România și a făcut-o în pline evenimente de mai 1968. În Cehoslovacia, primăvara de la Praga dădea impresia că un comunism cu chip uman ar putea exista. Iluzie înecată în sânge de către trupele sovietice, în luna august, exact când era planificată şi comemorarea noastră.
Unchiul meu precum şi alte personalităţi culturale sosiseră din Franţa. Aşa mi-am cunoscut şi mătuşa cea americană, pe lângă unchiul cu care corespondasem dar îl cunoscusem doar prin fotografii. Toate celebrările de la Hermeziu şi Iaşi au fost decalate cu câteva zile, dar au avut loc, cu mici modificări, adică doar cu un foarte scurt popas la Hermeziu fiindcă ruşii, pe malul vecin, văzând atâta adunare, începuseră să se agite.
Oricum, pentru noi, cei care de douăzeci de ani nu mai puseserăm piciorul în judeţul Iaşi, au fost zile deosebit de emoţionante. Intrarea în Hermeziu le-a adus lacrimi în ochi mamei, sorei și fratelui ei pentru care era o adevărată întoarcere «acasă».
Înaintam în alai compact spre sat şi lângă mine se afla Constantin Georgescu, reporter la «Scânteia», ziarul partidului. Un băiat de treabă, ziarist şi scriitor foarte la locul lui. În faţa conacului, ne-au întâmpinat sătenii, cu bătrânii în frunte, purtând tava cu pâine şi sare. Un om de vreo 70 de ani, adică de vârsta unchiului meu, ţinea tava întinsă şi se vedea că se străduieşte grozav să-şi amintească discursul de bun venit ce-i fusese probabil impus să-l rostească. După un lung răstimp de tăcere un pic jenantă, omul şi-a luat inima-n dinţi şi a zis pe un ton hotărât şi răsunător, ca să-l audă tot satul: «Bine te-ai întors sănătos, conaşule!». A urmat o veselie generală, în timp ce Costică Georgescu repeta nedumerit: «Şi eu ce scriu, acuma, la ziar?». Sinceră să fiu, am uitat ce-a scris.”
Iulian Pruteanu-Isăcescu (Șef Birou programe culturale)
* Mai multe informații despre istoria conacului și a familiei găsiți în cartea Muzeul „Constantin Negruzzi”. Din istoria conacului Negruzzi de la Hermeziu, de Iulian Pruteanu-Isăcescu, apărută la Editura Muzeelor Literare Iași, 2019.
** Leon (Bob) M. Negruzzi, Marta M. Negruzzi și Dana Konya (22 septembrie 1968) – Fotografie din Arhiva MNLR Iași
