Scriitor prolific, gazetar și colaborator la realizarea mai multor manuale școlare, Cezar Petrescu și-a întregit creația literară cu câteva scrieri dedicate celor mici: Fram, ursul polar, Cocârț și bomba atomică, Pif – Paf – Puf, Omul de zăpadă, Iliuță copil și Neghiniță.

Ideea unui roman închinat unui urs alb, cel ce avea să prindă viață, ca personaj, sub numele de Fram, a apărut în anul 1932, când Cezar Petrescu, colaborator la ziarul „Curentul”, condus de Pamfil Șeicaru, a solicitat o vacanță de câteva săptămâni pentru a putea pleca, în toamna acelui an, la Cernata, în apropierea Brașovului. Absența scriitorului din București a fost acceptată de Pamfil Șeicaru, cu condiția redactării unui roman pentru copii, în care personajul principal să fie un urs polar. Romanul se dorea a fi un cadou pentru cei mici, cu ocazia sărbătorilor de iarnă.

Scriindu-i Georgettei Ciocâlteu, viitoarea sa soție, despre această sarcină, autorul îi mărturisea: „Mi-a trimis Șeicaru niște descripții de expediții polare, să mă apuc să fabric romanul pentru copii cu ursul alb, să apară înainte de Crăciun. Deci consideră-mă plecat la Polul nord: Groenlanda, Spițberg, Strâmtoarea Behring, banchiză, auroră boreală, eschimoși și alte drăcării.”. Astfel, găzduit în casa de la Cernata a surorii sale Smaranda, profesoară de franceză în localitate, într-o cameră zugrăvită în alb și albastru deschis, Cezar Petrescu a reușit, în doar trei săptămâni, să dea viață cărții Fram, ursul polar. Evocând, peste ani, povestea lui Fram, îi va aminti aceleeași Georgetta că „acel Fram a fost cândva scris sub semnul tău”.

Ilustrațiile romanului Fram, ursul polar au fost realizate de pictorul Nicolae Tonitza, prieten al lui Cezar Petrescu și colaborator mai vechi al acestuia la diferite publicații, și care, de-a lungul timpului, a fost conectat adesea la lumea copilăriei. Parcurgând primele capitole ale volumului pentru a realiza ilustrațiile, Nicolae Tonitza îi scria prietenului său, la finalul lui noiembrie 1932: „Îți scriu din fugă ca să-ți mulțumesc pentru extraordinara plăcere ce mi-a făcut cunoștința cu prietenul Fram. E, cred, unul din cele mai adânc omenești personagii din câte cunosc în literatura noastră. Să trăiești!”.

Romanul pentru copii Fram, ursul polar a fost tradus în decursul timpului în mai multe limbi (franceză, italiană, germană, poloneză, engleză, maghiară, bulgară ș.a.), unele ediții reproducând ilustrațiile inițiale, realizate de Nicolae Tonitza, în timp ce altele au preferat lucrările altor artiști. De asemenea, a fost pus în scenă în nenumărate țări, printre care China sau Vietnam.

În 1983, Elisabeta Bostan a realizat, într-o mini-serie de 8 episoade, o ecranizare a romanului, fiecare episod surprinzând o etapă din viața ursului polar.

Parte din ilustratele realizate de Nicolae Tonitza pentru romanul Fram, ursul polar au intrat în patrimoniul Muzeului Național al Literaturii Române Iași în anul 1983, fiind donate de sora scriitorului, Smaranda Chehata.

 

Muzeograf Andreea Tacu (Compartimentul Evidență și clasare bunuri culturale)