Elena Alecsandri (1800-1842): „suflet nobil și îngeresc”

* Elena Alecsandri (1800-1842) – Fotografie din Arhiva MNLR Iași

Mama scriitorului Vasile Alecsandri, Elena Cozoni (1800-1842), provenea dintr-o familie din Târgu Ocna cu probabile origini grecești, „femeie de neam bun, căutat, cinstit”, „frumoasă, fire gingașă, spirit religios”[1], „blândă, iubitoare de muzică și de o politețe rară”. [2]

„Scriitorului îi plăcea a gândi că-i semăna la fire: de la ea pare a fi moștenit el felul său afectuos, discret, distins”. El era de părere că de pe latura Cozoni a familiei a moștenit calitățile „de jertfe pentru o cauză înaltă, de interes pentru cultură, vioiciune de spirit și istețime în vorbă, de blândețe și afabilitate”.[3]

Elena Alecsandri a murit de „giunghiu” (pleurezie), la 3 februarie 1842. Însuși arhimandritul Vladimir Suhopan, rectorul Seminarului de la Socola, a rostit discursul funebru la înmormântarea ei, tipărit pe cheltuiala fratelui defunctei, serdarul Enacache Cozoni: „ea păzea legea și credința, ea a îndeplinit datoriile sale către evgheniosul soțul său; pentru aceasta o au blagoslovit-o Dumnezeu cu mlădițele ei”[4]. Slujba a fost oficiată de șase arhierei, dovadă a simpatiei și considerației de care se bucura acest „suflet nobil și îngeresc”, după cum mărturisea Vasile Alecsandri în Suvenire din viața mea (Mircești, 1865). Elena Alecsandri a fost îngropată în cimitirul bisericii Sf. Spiridon din Iași. În anul 1928, osemintele sale au fost transferate în mausoleul lui Vasile Alecsandri de la Mircești.

Iulian Pruteanu-Isăcescu (Șef Birou programe culturale)

 

[1] G. Bogda-Duică, Vasile Alecsandri. Povestirea unei vieți, București, 1926, p. 7.

[2] N. Petrașcu, Vasile Alecsandri. Studiu critic, București, 1894, p. 44.

[3] Elena Rădulescu-Pogoneanu, Viața lui Alecsandri, Craiova, [1940], p. 22.

[4] Cuvânt la înmormântarea răposatei C.C. Postelnicese Elenco Alecsandri născută Cozoni, Iași, 1842, p. 13.