În vila din capătul de sus al Copoului, construită de Mihail Kogălniceanu la jumătatea secolului al XIX-lea, locuită de George Enescu în timpul Primului Război Mondial și devenită proprietatea lui Mihail Sadoveanu din 1918, în data de 5 noiembrie 1980 a fost inaugurată Expoziția permanentă „Mihail Sadoveanu”, titulatură generică aprobată, în acea vreme, pentru muzeele nou înființate.
La început de noiembrie 2020, se împlinesc 140 de ani de la nașterea celui care a scris Neamul Șoimăreștilor, Dumbrava minunată, Hanu Ancuței, Baltagul, Frații Jderi, Creanga de aur, și 40 de ani de ființare a muzeului. Tot în urmă cu patru decenii, a fost publicat singurul volum de poezii al lui Mihail Sadoveanu, intitulat Daim („Domniță-a-Inimii-mele”).
În perioada „26.I.42, sara” – „8-9 nov. 42”, Mihail Sadoveanu i-a scris Valeriei Mitru, viitoarea sa soție – a doua, 46 de poezii, pe care i le trimitea acesteia, în chip de scrisori, după fiecare întâlnire. Povestea acestor poezii e relatată de Valeria Sadoveanu într-un interviu: „Poeziile de față au fost scrise în formă de scrisori, fără vreun scop editorial. După ce ne întâlneam ziua, maestrul își așternea impresiile pe hârtie și mi le trimitea, datate. Asta se întâmpla în 1942. Cum e și firesc, scrisorile-poezii, spontane, nu aveau variante. (…) În anul 1942 ne-am căsătorit și astfel a încetat să-mi mai trimită scrisorile în versuri. Apoi, solicitat de Perpessicius, Demostene Botez și Ionel Teodoreanu, Mihai a copiat, în 1944, fițuicile într-un caiet special cu dedicația «V.S.», dând titluri poeziilor, după primul vers al fiecăreia”.*
„Fițuicele” poeziilor au fost donate muzeului ieșean, cu ocazia deschiderii acestuia pentru public, de cumnatul scriitorului, Constantin Mitru, iar „caietul special” (care nu știm unde se află, n.n.) a fost folosit pentru tipărirea textelor în volumul care are mențiunea: „Bun de tipar 21.X.1980”, data înmormântării lui Mihail Sadoveanu.
Muzeograf Lăcrămioara Agrigoroaiei (Muzeul „Mihail Sadoveanu”)
* Poezia – o constantă. De vorbă cu Valeria Sadoveanu. Interviu consemnat de Maria Popovici, în „Manuscriptum”, anul XI, București, nr. 4(41), 1980, p. 11.
