Este cunoscut faptul că Mihai Codreanu a fost un bărbat elegant și distins, care atrăgea privirile. Mihail Sadoveanu, în Anii de ucenicie, conturează portretul sonetistului – întâiul poet pe care l-a cunoscut la Iași: „Era un tânăr efeb cu aer preocupat și sumbru, cu fruntea nouroasă, un Child Harold ușor disprețuitor de opinie, însă foarte atent la ce se întâmplă în jurul său. Palid profil apolinic, haină neagră, gheată elegantă. În vremea aceea vedea excelent”.

Era perioada de înflorire în multe domenii, de emancipare a poporului, așa numita Belle Époque. Un adevărat domn nu putea ieși din casă fără câteva accesorii la modă: pălărie, baston, ceas de buzunar, țigară. Bastonul avea, de multe ori, mâner din metale şi pietre preţioase, acesta fiind un simbol al bogăţiei, al puterii, un semn al statutului social.

Mihai Codreanu avea și el bastonul său, unul care, la prima vedere, părea un simplu instrument ortopedic, fără ornamente exterioare. Din lemn de bambus, cu un mâner din acelaşi material, îndoit la cald, bastonul are o lungime de 90 cm şi un diametru de 1,6 cm. Gulerul este confecţionat dintr-un fir metalic, argintat, împletit sub formă de coroniţă.

Lemnul ascunde însă în interior și o floretă din oțel, gravată cu motive florale, având inscripţionată, în partea superioară, marca producătorului. Această lamă, în secţiune rombică, are o lungime de 70 de cm. Armă fatală!

Muzeograf Beatrice Panțiru (Muzeul „Mihai Codreanu”)