Cele mai pertinente informații despre Alexandru Sadoveanu le aflăm chiar de la fiul său, cunoscutul scriitor: „Tatăl meu, Alexandru Sadoveanu, s-a născut la Iași în 1834. A învățat acolo la Academia Mihăileană, a cunoscut pe oamenii vremii, de care-mi vorbea uneori, a întemeiat familie și a avut un fiu, fratele meu mai mare, colonelul în rezervă Alexandru Sadoveanu [căsătorit cu Izabela Morțun]”[1].

După despărțirea de prima soție – Elena (Eleonora, Leona) Dragomirescu, avocatul Alexandru (Alecu) Sadoveanu s-a stabilit la Pașcani, unde „adoptase în situația nouă o izolare în care a trăit până la sfârșit (1920)”[2].

La Pașcani s-a însoțit cu Profira Ursachi, din Verșeni, care a murit de tânără, după ce născuse cinci copii: Mihail, Dimitrie, Clémence, Vasile și Andrei.

După moartea ei, Alexandru Sadoveanu s-a căsătorit cu Maria Puiu, cu care a avut doi copii: Victor și  Florica.

În ultimul an al vieții, după așezarea fiului său, Mihail, în casa cu turn de la Copou, bătrânul avocat a fost oaspete, timp de câteva luni, al numeroasei familii sadovene.

Își doarme somnul de veci în „țintirimul cel vechi din deal, între Vatra Pașcani și Târg”[3].

Persoană publică, respectat datorită profesiei, cu situație financiară mai bună decât a oamenilor de rând, tatăl scriitorului a făcut câteva fotografii în timpul vieții.

După una dintre acestea, prelucrată de nepotul său, Dimitrie, chipul avocatului Alexandru Sadoveanu a fost redat în artă plastică de pictorița Nelly Știubei, după cum mărturisește Profira Sadoveanu: „cuconu Alecu luase ființă pe pânză după o fotografie foarte veche, pe care o mărise și o colorase în uleiuri Miti Sadoveanu, cel mai mare băiat al prozatorului…”[4]. Această schiță în creion se află în patrimoniul Muzeului Național al Literaturii Române Iași.

Evocat de prozator în unele dintre volumele sale: Cele mai vechi amintiri, Anii de ucenicie, Alexandru Sadoveanu-tatăl este personaj principal al altor scrieri, în care i se păstrează prenumele real sau i se dă o altă identitate: conu Leon – în Printre gene, cuconu Iancu Bălteanu – în La paisprezece ani, cuconu Alecu Smărăndin – în Lisaveta, dar poate fi recunoscut și în alte scrieri sadoveniene.

Muzeograf Lăcrămioara Agrigoroaiei (Muzeul „Mihail Sadoveanu”)

[1] Mihail Sadoveanu, Anii de ucenicie, în Opere, vol. 16, p. 391.
[2] Ibidem, p. 392.
[3] Mihail Sadoveanu, op. cit., p. 397.
[4] Profira Sadoveanu, Note, în Opere, vol. 22, p. 581.