În patrimoniul Muzeului Național al Literaturii Române Iași, Colecția „Istoria teatrului românesc”, se află unul dintre cele mai expresive busturi ale poetului Vasile Alecsandri, realizat de sculptorul Ioan Georgescu.

De o tenacitate și o sensibilitate deosebite, Ioan Georgescu (1856-1898) a fost absolventul Școlii de Arte Frumoase din București, 1877, clasa profesorului Karl Storck. Și-a aprofundat studiile la Paris, în atelierul de sculptură al lui Eugène Delaplanche, iar pictura și acuarela le-a învățat de la Pierre Auguste Cot. În această perioadă, participă la Salonul de la Paris, 1880, cu lucrarea Copiliță rugându-se, pentru care primește o mențiune.

Întors în țară în 1882, se stabilește la București și este primul semnatar român al unor sculpturi și busturi publice din România. Regăsim la București statuile lui Gheorghe Lazăr și Pache Protopopescu, la Iași, statuia lui Gheorghe Asachi din fața școlii ce-i poartă numele, iar dintre cele peste 150 de lucrări create amintim busturile lui Mihai Eminescu, Alexandru I. Odobescu, Iulia Hasdeu, Mihail Pascaly, Nicolae Grigorescu și mulți alții, pe care le realiza fie după fotografii, fie după model, în atelierul său.

Despre dăltuirea în teracotă a bustului lui Vasile Alecsandri aflăm dintr-o serie de amintiri editată de Tipografia ,,Bucovina” la București în 1931, în care Nicolae Petrașcu dedică un volum lui Ioan Georgescu: „Alecsandri, spre pildă, solicitat de el, i-a pozat. Iată de ce, în bustul său, regăsim acea stăpânire de sine a poetului, acea aristocrație firească a lui, deși, în momentele în care a pozat, seninătatea lui obișnuită a fost micșorată cine știe de ce și înlocuită parcă cu gravitatea sculptorului. Georgescu își amintea cu admirație de frumusețea ceasurilor petrecute împreună cu poetul. «A fost omul care mi-a impus cel mai mult în lume. Aveai continuu simțul respectului în fața lui, cu toate că el era de o simplitate perfectă. În tăcerea, în vorba lui era o rară superioritate»”.

Muzeograf Laura Terente (Colecția „Istoria teatrului românesc”)