În data de 27 decembrie 1897, pe scena teatrului Porte Saint-Martin din Paris a avut loc premiera piesei Cyrano de Bergerac de Edmond Rostand (1868-1918). Spectacolul s-a bucurat de un asemenea succes încât publicul a mai aplaudat o oră după coborârea finală a cortinei.

În toamna aceluiași an, tânărul Mihai Codreanu, atras de mirajul scenei și farmecul decorurilor strălucitoare, începe cursurile de actorie ale Conservatorului de Muzică și Artă Dramatică din Iași, definitivate în 1899. Anul următor îl găsim la Paris, specializându-se în arta declamației cu pedagogul și actorul Sylvain, societar al Comediei Franceze. În capitala Franței, vizionează reprezentația comediei eroice în versuri Cyrano de Bergerac de Edmond Rostand, devenit idol al publicului francez. Mihai Codreanu apreciază spectacolul și se hotărăște să traducă piesa în limba română, aceasta fiind a treia traducere versificată de teatru, dar a doua din creațiile lui Rostand.

„Traducerea lui Cyrano am început-o mai târziu, în plină maturitate; am lucrat actele I, II şi III înainte de Primul Război Mondial, iar sfârşitul, după 1918 (dictându-l, deoarece nu mai vedeam). A fost o muncă grea, chinuitoare, istovitoare aproape…” (Amintirile unui vechi profesor) Volumul după care a făcut traducerea, editat în 1898, aflat în patrimoniul Muzeului „Mihai Codreanu” din Iași, are semnătura și mențiunea olografă a lui Mihai Codreanu: „Aceasta este ediția după care am dat versiunea românească a lui Cyrano – Iași, 1920 August”.

În anul 1916, Direcția Generală a Teatrelor din România inițiază un concurs pentru cea mai bună traducere a comediei Cyrano de Bergerac. Tălmăcirea lui Mihai Codreanu a fost una de excepție, traducătorul fiind premiat în anul 1919 și felicitat pentru muzicalitatea versificației. Piesa tradusă a apărut un an mai târziu, la Institutul de Arte Grafice și Editura „Viața românească” din Iași și a reprezentat un eveniment literar.

Premiera versiunii în limba română, pe scena Naționalului ieșean, a avut loc pe 31 martie 1928, cu Tony Bulandra în rolul principal. Acest reformator al teatrului românesc de la începutul secolului al XX-lea a rămas legat de nefericitul și ironicul erou al lui Edmond Rostand.

Muzeograf Beatrice Panțiru (Muzeul „Mihai Codreanu”)