Sala „Vasile Alecsandri”

FOR ENGLISH SCROLL BELOW

Vasile Alecsandri (1821-1890) a debutat în revista Dacia literară, coordonată de Mihail Kogălniceanu, în 1840, cu nuvela romantică Buchetiera de la Florența.

Opera lui ulterioară a dezvoltat literatura română, statornicind specii literare, de la fabulă la roman. În vremea sa, a triumfat ca poet cu pastelurile, doinele, legendele, care au rezistat deopotrivă trecerii timpului. Cariera din teatru, de dramaturg și comediograf, a fost lungă și incontestabilă, însă probabil cel mai reușit personaj creat de Vasile Alecsandri rămâne Coana Chirița. Proza îi este, în mare măsură, autobiografică, echilibrată prin autoironie și anecdotă. De asemenea, valorificarea estetică a folclorului l-a entuziasmat, având consecințe semnificative asupra evoluției literaturii române din secolul al XIX-lea.

Poetul pe care Mihai Eminescu îl numea „veșnic tânăr și ferice” a fost, totodată, un combatant neobosit pentru visurile generației sale: Unirea și independența națională.

Spirit angajat, vizionar, a luptat prin literatura sa și participând activ la evenimentele de la 1848.


“Vasile Alecsandri” Room

Vasile Alecsandri (1821-1890) made his debut in the literary magazine Dacia literară, coordinated by Mihail Kogălniceanu, in 1840, with the romantic novella Buchetiera de la Florenţa (The Flower Girl of Florence).

His later work helped develop Romanian literature, establishing literary species, from fable to novel. In his time, he triumphed as a poet with his Impressionist pasteluri (pastels), doine (melancholic songs) and legende (legends), which have withstood the passage of time. His career in theatre, as a playwright and especially as a comedy author, was long-lived and indisputable, but probably the most successful character created by Vasile Alecsandri remains Coana Chiriţa. His prose is largely autobiographical, balanced by self-irony and anecdote. Also, he was an enthusiastic proponent of aesthetic capitalization of folklore, with significant consequences for the evolution of Romanian literature in the 19th century.

The poet whom Mihai Eminescu called “eternally young and blissful” was, at the same time, a tireless fighter for the dreams of his generation: the unification of Romanian Principalities, and independence from the Ottoman Empire. A dedicated, visionary spirit, he fought both by writing and by actively participating in the revolutionary events of 1848.