Sala „Mihai Eminescu”

FOR ENGLISH SCROLL BELOW

Mihai Eminescu (1850-1889) a dat, din punct de vedere literar, substanță și strălucire „Junimii”, societate culturală în care a fost membru și la ședințele căreia a participat activ în perioada lui ieșeană (1872, 1874-1876), fiind apreciat și sprijinit îndeosebi de Titu Maiorescu.

*

Ceasul de aur cu trei capace al lui Mihai Eminescu a avut un parcurs sinuos. I-a fost dăruit poetului de tatăl său, căminarul Gheorghe Eminovici, în iulie 1881. Mărturii epistolare atestă că Mihai Eminescu își amaneta ceasul atunci când nu avea bani. Din momentul îmbolnăvirii sale, lada cu manuscrise și cărți, în care se aflau ceasul și un inel de aur, a fost predată de inginerul Constantin Simțion lui Titu Maiorescu.

Cele două obiecte prețioase au fost însă luate de fratele poetului, Matei, și duse la Ipotești. Curând, bătrânul Eminovici i le-a dat ca zestre fiicei sale, Aglaia. După moartea soțului, Ioan Drogli, aceasta s-a recăsătorit cu căpitanul austriac Heinrich Gareiss. În 1900, a murit Aglaia Eminovici, iar ceasul și inelul au rămas în posesia soțului ei. Ulterior, ele au ajuns la fiul (cu același nume) din a doua căsătorie a căpitanului, medic chirurg la Câmpulung Moldovenesc. La 18 iunie 1971, Heinrich Gareiss le-a donat Muzeului de Literatură din Iași, reprezentat de Ion Arhip, în schimbul intermedierii obținerii de la autorități a două pașapoarte, pentru a pleca legal în străinătate, împreună cu soția, să-și revadă copiii.


“Mihai Eminescu” Room

Mihai Eminescu (1850-1889) gave, from a literary point of view, substance and brilliance to “Junimea”, a cultural society in which he was a member and in whose meetings he actively participated during his time in Iași (1872, 1874-1876), being appreciated and supported especially by Titu Maiorescu.

*

Mihai Eminescu’s gold pocket watch with three lids had a complicated fate. It was given to the poet by his father, Gheorghe Eminovici, in July 1881. Letters from that period record the fact that Mihai Eminescu pawned the watch when he ran out of money. At the time he fell ill and had to be institutionalised, a trunk with manuscripts and books, containing the watch and a gold ring, was handed over by engineer Constantin Simţion to Titu Maiorescu. However, the two valuable items were picked up by the poet’s brother, Matei, and taken to Ipoteşti. Soon, Gheorghe Eminovici gave them to his daughter, Aglaia, as part of her dowry. After the death of her first husband, Ioan Drogli, Aglaia married the Austrian captain Heinrich Gareiss. In 1900, Aglaia Eminovici died, and the watch and the ring remained in the possession of her husband. Later, they reached the son (of the same name) from the second marriage of the captain, a surgeon in Câmpulung Moldovenesc. On June 18, 1971, Heinrich Gareiss donated them to the Museum of Literature in Iași, represented by Ion Arhip, in exchange for support in the procedures for obtaining passports for himself and his wife, so that they could travel abroad to see their children.