Sala „I.L. Caragiale”

FOR ENGLISH SCROLL BELOW

I.L. Caragiale (1852-1912) a participat deseori la ședințele „Junimii” de la Iași. Pentru prima dată, ariviștii, mitocanii, fandosiții, vanitoșii din piesele O noapte furtunoasă (debutul său în dramaturgie) și O scrisoare pierdută s-au exprimat în limba lor, cu formule devenite eterne (construcții gramaticale greșite, un limbaj profesional degradat, stilul telegrafic etc.), la o întrunire din 1879 și la aniversarea „Junimii” din 6 octombrie 1884.

*

Ca la teatru…

Dragă vizitatorule, ești invitat să iei loc în mica noastră sală de teatru. Pe scenă, se află un obiect de patrimoniu: oglinda care i-a aparținut dramaturgului I.L. Caragiale, cel ce a pus pentru totdeauna în fața societății, în comedii celebre, o „oglindă” literară mereu actuală. Invitația noastră este aceea de a-ți contempla, preț de câteva clipe, propria reflexie în oglinda marelui dramaturg. „Și nu te mai tulbura, neică, pentru fitece mișelie. Nu vezi tu cum e lumea noastră? Într-o soțietate fără moral și fără prințip, nu merge s-o iei cu iuțeală, trebuie să ai puțintică răbdare…”


“I.L. Caragiale” Room

I.L. Caragiale (1852-1912) often took part in the “Junimea” Literary Society meetings in Iaşi. For the first time, the arrivistes, the grobians, the fanatics, the narcissists in plays O noapte furtunoasă (A Stormy Night, his debut in playwriting) and O scrisoare pierdută (A Lost Letter) came to life using their own language, with phrases that became memorable (improper grammatical constructions, a degraded professional language, telegraphic style etc.), in a meeting in 1879 and then on the anniversary of “Junimea” on October 6, 1884.

*

Enjoy the show…

Dear visitor, you are kindly invited to take a seat in our small theatre. On the stage stands a heritage item: the mirror that used to belong to playwright I.L. Caragiale, the one who forever placed in front of society, in his famous comedies, an ever-present literary “mirror”. Our invitation is to contemplate, for a few moments, your own reflection in the great playwright’s mirror. “Stop fretting, old man, for every little betrayal. Can’t you see what our world is like? In a society without morals and without principles, charging ahead won’t work, you’ve got to have a little patience…”