• Stoc epuizat
    Un muzeu literar este, dincolo de orice altă descriere îndreptățită, o mare poveste despre oameni admirabili ai trecutului, pe care munca altor oameni demni de admirație, ai prezentului, o îmbogățește în timp, fără a-i altera esența. Apărută pentru a marca trei decenii de existență autonomă a Muzeului Național al Literaturii Române Iași și scrisă de oameni care-i construiesc ziua de azi și-i schițează ziua de mâine, culegerea de față vine să sublinieze acest lucru. Prin incursiuni bine documentate, de multe ori inedite, în istoria literară păstrată și pusă în valoare de casele memoriale și muzeele din cadrul instituției, volumul se constituie într-o amplă invitație scrisă de a ne fi alături în această mare poveste.

    Lucian Dan Teodorovici

  • Indiferent că scrie în română sau în franceză, Gheorghe I. Brătianu o face într-un mod ales, care nu se mai întâlnește astăzi. Forța de sugestie a evocărilor sale de aici vine. Limpede, armonios și exact, nicidecum căutat, ci perfect natural, acest stil – o marcă a întregii sale opere – face din lectura acestor pagini nu doar o adevărată desfătare, ci și o lecție de înaltă ținută lingvistică.

    Alexandru-Florin Platon

    S-au împlinit 70 de ani de la sfârșitul tragic al istoricului de mare erudiție Gheorghe I. Brătianu, model de onestitate față de adevărul istoric, care, după cum afirma acesta în chiar ziua semnării Tratatului de la Paris (10 februarie 1947), „poate întârzia uneori, dar nu lipsește niciodată”

    Iulian Pruteanu-Isăcescu

    Gheorghe I. Brătianu, Portrete în istorie. Ediție îngrijită de Iulian Pruteanu-Isăcescu. Prefață de Alexandru-Florin Platon, Editura Muzeelor Literare, Iași, 2023, 138 pp.
  • Mihail Sadoveanu considera acest roman umoristic „o capodoperă în proză” a lui George Topîrceanu, roman care, deși a rămas neterminat, a cucerit publicul de toate vârstele cu prezentarea acestui personaj nonconformist. Poetul a publicat un prim capitol în 1934 în „Revista Fundațiilor Regale”. Acestui prim capitol au urmat Sisoe se pogoară pe pământ (revista „Însemnări ieșene”, 1936 ) și Sisoe începe să facă minuni („Însemnări ieșene”, 1938 ). Tot în 1938, la un an de la moartea sa, a apărut în volumul „Postume”, îngrijit de Otilia Cazimir.
  • Pe măsură ce declama, Eminescu, îmbătându-se cu propriile cuvinte ca de esenţe tari, se înfierbânta creând noi imagini şi versuri. Clocotitor ca un torent care ameninţă că va străpunge munţii, geniul său lăuntric se înălţa la suprafaţă stihial şi avântat. Sublim moment să-l vezi declamând şi măsurând odaia cu paşi mari, de luceafăr. Dădea impresia că se joacă cu cuvintele, că cineva, viclean şi demonic, i le şopteşte la ureche, aţâţându-l. Poetul găsea şi celor mai dificile rime o neaşteptată rezolvare: seninu-i să rimeze cu mă chinui! Ideile îi veneau, uite-aşa, cum ai clipi! Veronica, îmbujorată, îl asculta, urmărindu-l pe sub genele blonde, lungi. Versurile lui, deşi dure şi tăioase ca diamantul, o fulgerau cu miere şi dezmierdări.
  • De la deschiderea Casei Muzeelor încoace, cel mai fotografiat loc este, fără îndoială, sala „Rezervația de îngeri”, concepută de artistul vizual Felix Aftene și dedicată poetului Emil Brumaru. Nu au fost puțini însă nici vizitatorii care, inspirați și emoționați de acest spațiu muzeal, și-au exprimat dorința de a găsi la magazinul nostru de suvenire o carte de poezie semnată Emil Brumaru. În întâmpinarea dorinței lor, scoatem în lume astăzi o antologie „cu îngeri”...

    Nicoleta Dabija

Go to Top