Mihail Sadoveanu (1880-1961)

Mihail Sadoveanu (5 noiembrie 1880, Pașcani, județul Iași – 19 octombrie 1961, Vânători-Neamț, județul Neamț) a fost scriitor, academician și om politic. Este considerat un clasic al literaturii române, unul dintre cei mai importanți și mai prolifici romancieri, poate chiar „cel mai desăvârșit poet al prozei noastre din toate timpurile”, cum îl numea Perpessicius.

A făcut școala primară la Pașcani. Aici, învățător i-a fost Mihai Busuioc, cel care îi va servi mai târziu drept model pentru colecția de povești Domnu Trandafir. Gimnaziul l-a urmat în orașul Fălticeni, pentru ca apoi să se înscrie la Liceul Național din Iași. În 1900, pleacă la București cu intenția de a studia Dreptul, dar, în scurt timp, renunță la facultate și se dedică literaturii.

Debutează în 1897, cu schița Domnișoara M din Fălticeni, sub pseudonimul Mihai din Pașcani, în revista bucureșteană „Dracu”. Editorial, acest lucru s-a întâmplat în 1904, cunoscut și ca „Anul Sadoveanu”, când i-au apărut patru volume: Șoimii, Povestiri, Dureri înăbușite și Crâșma lui Moș Petcu. A fost doar începutul unei cariere literare prodigioase, depășind jumătate de secol, ce însumează peste 100 de volume. Cele mai cunoscute sunt scrierile sale istorice și de aventuri, dar Sadoveanu a creat o literatură în sine, cu pagini nemuritoare despre universul naturii și existența pastorală, despre tradiții și obiceiuri, a scris romane, nuvele, proză scurtă, poezii, eseuri, a imaginat povestiri pentru copii și scrieri inițiatice. Prima jumătate a secolului al XX-lea este, fără îndoială, marcată și dominată de cărți precum Neamul Șoimăreștilor, Frații Jderi, Zodia Cancerului, Venea o moară pe Siret…, Baltagul, Hanu-Ancuței, Împărăția apelor, Locul unde nu s-a întâmplat nimic, Nopțile de Sânziene, Nada Florilor, Nicoară Potcoavă, Creanga de aur.

Activitatea lui publicistică a fost, de asemenea, uimitoare. Și-a trimis textele literare ori articolele, în calitate de colaborator, redactor ori editor, la numeroase reviste și ziare, printre care „Sămănătorul”, „Viața românească”, „Însemnări ieșene”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Pagini literare”, „Adevărul literar și artistic”. O vreme a ocupat funcția de președinte al Uniunii Scriitorilor din România, iar din 1921 a devenit membru al Academiei Române. Nouă ani a fost și director al Teatrului Național din Iași.

Ca om politic, Mihail Sadoveanu este controversat. A fost adept al naționalismului și umanismului, schimbându-și însă convingerile periodic, oscilând între forțele politice de dreapta și de stânga. A făcut parte mai întâi din Partidul Poporului, apoi din Partidul Național Liberal, Partidul Agrar al lui Argetoianu, ocupând funcția de președinte al Senatului. Susținător al monarhiei în timpul regimului autoritar al lui Carol al II-lea, după cel de-Al Doilea Război Mondial va trece la Partidul Comunist Român.