Mihai Ursachi (1941-2004)

Mihai Ursachi (17 februarie 1941, comuna Strunga, județul Iași – 10 martie 2004, Iași) a fost poet, povestitor, eseist, profesor și traducător. I se spunea Magistrul, fiindcă astfel se autodefinise, ironic, într-o poezie din volumul de debut. O legendă a Iașului poetic al anilor ʼ70, un „personaj al propriei opere”, cum l-a numit Bogdan Crețu, este primul poet român contemporan distins cu Premiul „Mihai Eminescu” de la Botoșani, în 1992.

Cursurile primare, gimnaziale și liceale le urmează la Colegiul Național „A.T. Laurian” din Botoșani. Apoi, se înscrie la Facultatea de Filosofie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Este arestat și întemnițat pentru trei ani, cu vina de a fi încercat să treacă Dunărea înot, înainte să-și termine studiile. Eliberat în 1964, după un an petrecut la Facultatea de Medicină, va absolvi, în final, Filologia, secția Germanistică. Până în 1981, când a emigrat în SUA, din considerente politice nu a avut un loc de muncă stabil. A fost, pentru scurtă vreme, profesor la Liceul „Vasile Alecsandri” din Iași, iar verile lucra ca salvamar la Lacul Ciric. În America, bun cunoscător al culturii germane și engleze, va intra în viața universitară, fiind, mai întâi, asistent de limba germană la Universitatea Statului Texas, apoi doctorand și lector la Universitatea Statului California. După Revoluție, Mihai Ursachi s-a întors în România. Este numit director al Teatrului Național „Vasile Alecsandri”, dar va fi demis în 1992, printr-un decret al ministrului Culturii. A mai predat, ca profesor asociat, la Facultatea de Filologie, a deținut funcția de secretar al Asociației Scriitorilor din Iași și, ulterior, pe cea de director al Casei de Cultură a Municipiului Iași, însă, treptat, s-a retras din viața publică.

A debutat în ianuarie 1968, în revista „Cronica”, cu trei poeme. Editorial, doi ani mai târziu, cu volumul Inel cu enigmă. Activitatea sa literară a continuat cu alte volume de poeme, printre care Missa Solemnis, Poemul de purpură și alte poeme, Diotima, Marea înfățișare, Arca, dar și cu povestiri, eseuri, traduceri din limba germană (din Hölderlin, Schiller, Celan). Opera lui relevantă a fost concepută, de fapt, în aproximativ zece ani, de la debutul din 1970 la exilul american. Poezia i se distinge printr-o frumusețe fantezistă, prin ironie, însă reține deopotrivă o viziune tragică a existenței. Pentru „realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii”, în 2000, Mihai Ursachi a primit Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler. Posteritatea îl consideră unul dintre cei mai importanți poeți postbelici.