Ion Creangă (1837-1889)

Ion Creangă (1 martie 1837, Humulești, județul Neamț – 31 decembrie 1889, Iași) a fost diacon, învățător și prozator. Este un autor clasic al literaturii române, cunoscut datorită fabulosului său talent la scris povești și povestiri, precum și măiestriei de a compune o scriere autobiografică unică: Amintiri din copilărie.

A învățat slovele la școala din satul natal, cu dascălul Vasile, apoi cu dascălul Iordache. Urmând ambiția mamei sale, care-l voia om învățat, a plecat de acasă pentru a-și continua studiile: la Broșteni, la școala învățătorului Nicolae Nanu din Târgu Neamț (după care a făcut o pauză, timp în care a tors lână pe la șezători), la noua „Shola publică” din același oraș, la Școala de Catiheți de la Fălticeni, iar în 1855, când aceasta se desființează, la Seminarul Socola din Iași. După moartea tatălui, petrecută în 1858, a fost nevoit să-și întrerupă studiile. S-a căsătorit, a fost numit cântăreț la biserica socrului său, hirotonit diacon și numit mai întâi la biserica Sfânta Treime, apoi la Sfinții 40 de Mucenici, până în 1863. Doi ani mai devreme s-a înscris la Facultatea de Teologie, desființată în 1864. A urmat, imediat, cursurile Școlii Normale de la „Trei Ierarhi” pentru a deveni institutor. Aici și-a început și cariera pedagogică. În 1867, s-a despărțit de soția sa și a intrat în conflict cu superiorii Bisericii. În 1872, a fost exclus din rândul clericilor și din învățământ. Rămas fără venituri, Ion Creangă și-a deschis un debit de „tiutiun” pe strada Cuza-Vodă, dar la schimbarea de guvern din 1874, cu ajutorul lui Titu Maiorescu, s-a întors în învățământ, fiind încadrat ca institutor la Școala primară de băieți nr. 2 din Păcurari.

Frecventând Societatea „Junimea”, citind la ședințele acesteia, a debutat în „Convorbiri literare”, nr. 1 din 1875, cu Soacra cu trei nurori. Ulterior, a scris și publicat povești, povestiri și nuvele, precum Capra cu trei iezi, Fata babei și fata moșneagului, Ivan Turbincă, Moș Nichifor Coțcariul, Povestea lui Harap-Alb, Moș Ion Roată și Unirea, Amintiri din copilărie, devenind un scriitor foarte apreciat. Remarcabile sunt și cele două manuale școlare realizate de Ion Creangă și colegi institutori, tipărite în mii de exemplare. În 1878, pentru lucrările sale didactice, a fost decorat cu Medalia Bene Merenti, iar în 1883, i s-a conferit Ordinul Coroana României, decorații pe care nu le-a purtat însă niciodată.