Cezar Petrescu (1892-1961)

Cezar Petrescu (1 decembrie 1892, satul Hodora, comuna Cotnari, județul Iași – 9 martie 1961, București) a fost romancier, nuvelist, traducător, dar și unul dintre cei mai de seamă gazetari ai primei jumătăți a secolului trecut. Una dintre figurile reprezentative ale literaturii noastre interbelice, scriitor prolific, este ales membru titular al Academiei Române în 1955.

Viitorul autor a învățat la Școala Inferioară de Agricultură din satul natal, unde a fost profesor și tatăl său. A început cursurile liceale la Roman, dar le-a continuat la Iași, la Liceul Național, unde a susținut bacalaureatul în 1911. A urmat apoi Facultatea Juridică din Iași. În timpul studenției, se afirmă ca publicist și gazetar, prin articole semnate în „Facla” lui N.D. Cocea și „Cronica” lui Tudor Arghezi. Va fi, mai târziu, fondator al ziarelor „Cuvântul” și „Curentul”, fondator și codirector, alături de Pamfil Șeicaru, al revistei polemice „Hiena”, director al ziarului oficios „România” și al revistei „România literară”. Alături de Lucian Blaga, Adrian Maniu și Gib I. Mihăescu, în 1921, întemeiază revista „Gândirea”.

A debutat cu proza Scrisori, în 1907, în paginile revistei „Sămănătorul”, pe când era elev de liceu, iar editorial în 1922, cu Scrisorile unui răzeș, o antologie de proză. S-a afirmat însă cu romanele Întunecare, Comoara lui Dromichet, Aurul negru, Calea Victoriei, Duminica orbului. Opera lui Cezar Petrescu cuprinde circa 70 de volume publicate: romane, nuvele, piese de teatru, proză fantastică, literatură pentru copii, studii, note de călătorie și memorialistică. Se remarcă prin faptul că și-a grupat majoritatea creațiilor literare în cicluri tematice. Un scriitor cu trăiri intense, cu o imaginație bogată, inspirat și în registrul real, și în cel fantastic, atent deopotrivă la universul inocent al copilăriei (în cărți precum Fram, ursul polar sau Neghiniță).

Cezar Petrescu a obținut Premiul național pentru literatură în 1931 și Premiul de Stat pentru dramaturgie în 1952, pentru piesa Nepoții gornistului, scrisă în colaborare cu Mihail Novicov.